Cercetare științifică și explorare a ideii de „margine fericită” în domeniul artelor scenice și în principal al teatrului: în zonele urbane și rurale, în centru (Franța) și la marginea Europei (România). Acest demers colectiv reunește preponderent studenți și profesioniști din lumea academică și artistică, și în mod marginal, oameni care aduc alte parcursuri de viață, fiind profesioniști din mediul medical sau industrial, al resurselor umane sau din arhitectură, cetățenii interesați să se gândească colectiv la un viitor dezirabil în care artele scenice pot să înflorească într-un mod fericit, între margini și centre.
Punctul de pornire este o reflecție globală asupra relației dintre margini și centre. Termenul francez „marge” este greu de tradus într-un singur cuvânt în limba română, deoarece include atât semnificațiile cuvintelor române „margine”, cât și „marjă”. Când folosim cuvântul „margine”, întotdeauna se asociază cu „marjă”.
Care sunt, în starea actuală a societății noastre, marginile de care putem dispune pentru a crea sau pentru a avea acces la opere de artă, cu precădere la opere scenice? Sunt aceste margini măcar identificate? Cine poate dispune de ele? Cum?
Aceste margini pot fi definite în termeni de spațiu, timp, programare, buget, interpretare a lumii etc. Dincolo de marginea percepută în relație cu oamenii și așa-numitele locuri „marginalizate”, scopul este de a păstra polisemia originală a cuvântului francez – și a celor două cuvinte românești -, aspectul lui proteiform, relativitatea lui într-un context de utilizare (marjă de manevră, marjă de eroare, marginea unui text etc.), de exemplu în legătură cu noțiunea de spațiu potențial (Winnicott) și de heterotopia (Foucault).
Poate cineva să trăiască, să creeze, să lucreze și să se gândească la margini, într-o relație mai liberă cu centrele, fără să fie ori absorbit sau pus deoparte de ele? Ce relații menține marginea cu drepturile de proprietate? Este posibil sau de dorit protejarea sau permanența marginilor, din interior sau din exterior, fără a le distruge până la urma cu forța voinței? Voința este contrară marginii? Cum se produce accesul la margine, să fie ceva ales, întâmplător, sau chiar nedorit? Este sosirea „prin rătăcire” un acces mai fericit la margine, în ambele sensuri ale termenului francez „heureux” (fericit și potrivit)? Imaginația colectivă condiționează viziunea noastră asupra marginii în relația sa cu legea, cu economia, cu succesul, adesea într-un mod negativ. Poate fi altfel? Este de dorit? Ce impact are asupra durabilității marginilor? Un sistem centralizat, dacă se simte des amenințat de margini, știe totuși să folosească marginile pentru a inova și a asigura adaptarea și creșterea sa. Așadar, sunt marginile inevitabil fie atacate fie exploatate de centre, sau poate exista o relație mai pozitivă, chiar simbiotică între ele?
Obiectivul științific al demersului nostru este de a însoți oameni de știință și artiști pentru a aborda împreună acest gen de întrebări, în scopul de a clarifica mizele asociate, pentru a oferi instrumente de reflecție și soluții practice de pus în aplicare. Scopul artistic este de a studia cum această reflecție poate influența și hrăni actul creației pe scenă și invers. Dialoguri sub formă de seminar, conferințe sau masterclass-uri vor fi organizate în paralel cu ateliere colective de cercetare practică pentru a permite artiștilor să ofere o privire artistică pe această idee de „margine fericită”. Este convingerea noastră că multe margini (adică margini și marje) există; ele sunt întotdeauna de (re)inventat, și trebuie lucrat impreună pentru a identifica conceptele și practicile artistice care ar putea să le nască. Acest lucru se poate face numai într-o mișcare de fluiditate între centre și margini. Acesta este motivul pentru care structurile partenerilor proiectului pot fi, de asemenea, asociate ori cu marginea ori cu centrul, fiind des considerate ca hibride: așa-numitele locuri culturale „alternative“ fiind totuși bine identificate instituțional ca « Anis Gras, le lieu de l’autre », în Franța sau « Colectiv A » în Cluj Napoca; structuri create recent ca Institutul de « Cercetări Teatrale și Multimedia » în Universitatea de Arte din Târgu Mureș sau chiar în curs de creare ca spațiul « Olarsons », alături de Universitatea Paris 8; în centrele urbane sau în zonele rurale (Auvergne și Suseni), în centrul sau la marginea puterii europene (Franța și România).
Rezultate: această cercetare va iniția formarea unui grup de cercetare mixt (artiști, oameni de știință, cetățeni) și va duce în plus la publicarea unei cărți (și a unui document PDF disponibil gratuit pe internet) conținând concluziile noastre în domeniile artistice și științifice și, în mod ideal, crearea unui site www.lamargeheureuse.com pentru a constitui o platformă de dialog perenă și evolutivă.
Ședințele „La marge heureuse” în 2019, în Franța și în România
Întâlnire viitoare:
Nu în acest moment.
Întâlnire trecute:
23/02/2019 : Anis Gras, le lieu de l’autre, 55 av Laplace, 94110 Arcueil, Franța
02/03/2019 : Pougne-Hérisson, Poitou-Charentes, Franța
04/03/2019 : Le Lavoir Public, 4 impasse Flesselles, 69001 Lyon, Franța
10/03/2019: Sala de așteptare în gara SNCF « Dijon Ville », Franța.
06/04/2019: Anis Gras, le lieu de l’autre, 55 av Laplace, 94110 Arcueil, Franța
21/05/2019: Sala de așteptare în gara de Nord, Bucarest, România
04/06/2019: Sala de așteptare în gara Iași, (Str. Piața Gării nr. 2), România
30/06/2019: Sala de așteptare în gara Cluj Napoca, România
Contact și rețele sociale
Julien Daillère, +33669187527, +40771755739, j.daillere@gmail.com
Pagina de pe FB : https://www.facebook.com/lamargeheureuse
Grupul de pe FB : https://www.facebook.com/groups/237375817196362
Programul evenimenților organizate 2019/2020
Toamna 2019 / mediul rural / Auvergne / Franța:
Julien Daillère, în decursul unei luni de itinerariu prin fosta regiune Auvergne, pentru a se întâlni cu artiști locali, reprezentanți ai autorităților locale și manageri locali implicați într-o activitate de rezidență artistică sau de stagiune teatrală: colectarea de practici, dorințe, soluții în legătură cu ideea unei margini fericite pentru teatru. Această colectare va fi împărtășită cu participanții la atelierele de lucru care vor urma.
Aprilie 2020 / mediul urban / Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca / România::
Fondată într-o fostă uzină de pensule în 2009, Fabrica de Pensule este un loc de referință pentru creația independentă din Cluj Napoca, în domeniul artelor vizuale și performative, și are rezonanță pe întreg teritoriul României. În calitate de locatar al spațiilor de lucru, Fabrica rămâne fragilă în fața gentrificării agresive a vecinătății sale și a dezvoltării puternice a activității profesionale legate de noile tehnologii (IT). Presiunea imobiliară este atât de mare încât Fabrica este forțată să se miște puțin câte puțin, să se repatrieze în alte spații ale clădirii sale originale (aflată în prezent în renovare) pentru a deschide noi spații de birouri, de repetiție, de prezentare, de expoziție… dar încă de închiriat. Necesitatea de a crea noi margini sau de a le păstra pe cele care au fost investite deja este, prin urmare, o chestiune esențială pentru echipa Fabricii de Pensule, care urmărește încă de la început diverse inițiative, cum ar fi cele desfășurate în cadrul unei container în apropierea gării.
* Marți 21 -> Vineri 24/04/2020: Atelier de cercetare practică co-facilitat de un artist.ă român.că (în curs), un profesor de artă din Paris 8 (de confirmat) și Julien Daillère, artist și doctor în artele spectacolului, despre posibilitățile de creație (teatru, dans…) în interiorul unui container. Ceea ce va ieși din această lucrare, în special în ceea ce privește fațada transparentă a acestui spațiu redus, va fi transmis echipelor care vor lucra apoi la Arcueil. Participanți: 5 studenți de la Universitatea Paris 8 + 5 studenți de la Universitatea de Arte din Târgu Mureș (UAT) + alți participanți (artiști și oameni din mediul universitar invitați) + alți parteneri posibili: în discuție…
Aprilie 2020 / mediul urban / Universitatea de Arte din Târgu Mureș – Institutul de Cercetare Teatrală și Multimedia / România::
* Miercuri 29 -> Joi 30/04/2020: Conferința „Teatrul și margine” (titlu temporar) la Institutul de Cercetare Teatrală și Multimedia. Aceasta va fi conferința inaugurală, găzduită de institutul creat la sfârșitul anului 2017 pe marginea universității. Aproximativ zece participanți internaționali în decursul a două zile.
Conferința va fi precedată de două prezentări sub forma unui seminar:
"Histoire du théâtre à côté en France", titre provisoire, par Nathalie Coutelet
Noțiunea de „théâtre à côté”, dezvoltată din secolul al XIX-lea. în Franța, desemnează practici teatrale fiind originar amatoare, pentru cercuri restrânse, în cadrul spectacolelor în general gratuite. De asemenea, este asociată, în istoria teatrului, cu realizările lui André Antoine în Théâtre Libre și cu cele ale lui Lugné-Poe, în Théâtre de l’Œuvre, la Paris. Dar aceste companii, constituite pas cu pas și de artiști profesioniști, s-au înmulțit, în special la începutul secolului XX și dezvăluie o situație artistică complexă: confruntându-se cu rigidatea sistemului teatral – în mare parte dedicat comerțului și industrializării – și cu monopolurile autorilor și directorilor de teatru, unii artiști propun un alt mod de creație, un mod „de lângă”, „la margine”. Aceste grupuri nu au o niciun spațiu fix și joacă pur și simplu unde este posibil; ei nu au nicio trupă fixă și adună în cea mai mare parte distribuții neplătite, pentru una sau două reprezentații; niciun bilet nu este vândut în ziua spectacolului, deoarece totul se bazează pe vânzare în avans. În acest fel, ei deschid o altă perspectivă a creației – dramaturgică, scenică și publică – și adesea au o practică care se aseamănă cu un fel de experiment care se vrea avangardist. Studiul acestui „théâtre à côté” este una dintre direcțiile imaginate pentru a aborda studiul teatrului care se dezvoltă astăzi la marginea principalelor spații de planificare teatrală.
Nathalie Coutelet este Maître de conférence la Universitatea Paris 8.
Cazul actualului sistem românesc, în principal legat de teatrele naționale cu trupe permanente și în care companiile independente încep să apară pe scenele alternative naționale sau chiar pe plan internațional, va oferi și un unghi de abordare complementar. Dialogul dintre Franța și România va implica întâlniri cu participanți din ambele țări.
"Teatru și marginalitate" de Sorin Crișan
Rezumat în curs.
Sorin Crișan este profesor universitar, HDR, la Universitatea de Arte din Târgu Mureș (UAT), România.
Luni 27 -> Joi 30/04/2020: Atelier de cercetare practică (bilingv FR/RO) „A crea la margine, a crea pentru margine”. Facilitat de Julien Daillère, artist și doctor în artele spectacolului. După primele sesiuni de lucru în spațiile de la UAT, participanții vor investi și alte spații din oraș pentru a face propuneri artistice acolo. Un moment de prezentare publică (joi seara) va încheia cercetarea practică și colocviul. Participanți: 5 studenți de la UAT (diferite niveluri de studiu) și 5 studenți de la Universitatea Paris 8 (Licență sau Master).
Marți 28/04/2020: Masterclass „Managementul cultural la margine”: Discuție (în franceză) între Braniste Miki, președinte la Fabrica Pensule (Cluj Napoca, RO) și Catherine Leconte, Director la Anis Gras, le lieu de l’autre (Arcueil, F): Cum se pot fi întegrate practicile artistice din margine într-o realitate profesională (economică, juridică, organizațională)? Participanții atelierului vor participa la discuție.
Primăvara 2020 / mediul urban / Biblioteca Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca / România:
Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române este o bibliotecă de cercetare cu caracter enciclopedic, numărându-se printre cele mai importante biblioteci din țară în ceea ce privește colecțiile de carte veche și rară, incunabule și manuscrise. Cititorii pot consulta colecțiile bibliotecii și pot solicita sfaturi bibliografice și informații în cele două săli de lectură: sala de lectură periodică și sala de colecții speciale.
Rezidența și prezentarea publică: biblioteca este de acord să găzduiască artiști în rezidență (în mod ideal la intersecția dintre artele vizuale și artele spectacolului), în holul său, pentru o perioadă de una până la două săptămâni, și punând vitrinele la dispoziția artiștilor. Aceasta va fi o altă ocazie pentru a lucra asupra raportului nostru cu vitrine, ecrane, fereastre. O legătură între tema de lucru și colecțiile bibliotecii este un plus. Accesul la cărți, eventual cu sfatul personalului, este foarte posibil. O prezentare publică va permite artiștilor să împărtășească rezultatele cercetărilor lor și să le confrunte cu spectatorii. O căutare de finanțare este în curs de desfășurare pentru a oferi un grant de rezidență artiștilor invitați.
Contactați-ne dacă sunteți interesați să lucrați în acest spațiu sau să animați un atelier.
Mai 2020 / mediul urban / Universitatea Paris 8 / Franța:
* Joi 14 -> Vineri 15/05/2020: cursul „Teatru și marginalitate” de Sorin Crișan, profesor, HDR, Universitatea de Arte din Târgu Mureș (UAT). Public: studenți din Paris 8 (facultatea de teatru).
* Luni 18 -> Vineri 22/05/2020: Prezența a 5 studenți UAT în cursuri intensive, alături de studenții de la Universitatea Paris 8.
* Laboratorul de cercetare „Crearea la margine, crearea pentru margine“ animat de Julien Daillère, artist și doctor în artele spectacolului, în timpul unei săptămâni intensive de cursuri cu o clasă de elevi în licență de teatru de la Universitatea Paris 8 (20-25 studenți, propunere în curs, de confirmat).
* Masterclass „Managementul cultural la margine”: dialog cu Miki Braniște, director de la Colctiv A din Cluj Napoca (România), Catherine Leconte, directorul de la Anis Gras, le lieu de l’autre, Arcueil ( Franța) și studenți de la Universitatea din Paris 8 (deschis publicului, loc de confirmat).
Mai 2020 / mediul urban / Anis Gras, le lieu de l’autre, Arcueil / Franța::
În primăvara anului 2019, Anis Gras a inaugurat un loc de rezidență și prezentare artistică într-un spațiu de tip boutique (cu vitrină), care i-a fost atribuit în centrul comercial La Vache Noire din Arcueil. În acest centru non-artistic, există o margine care se deschide.
De câțiva ani, o caravană este stocată în curtea lui Anis Gras. Este foarte puțin folosită și nu face parte din spațiile oficial puse la dispoziție artiștilor. Acest lucru se va schimba din toamna anului 2019 întrucât vom avea acces la caravană pentru a pregăti această sesiune de cercetare.
Aceste două spații (care nu au fost concepute să găzduiască forme performative) se leagă de interfața pe care o propun publicului: o vitrină și o fereastră. La scări diferite – și cu posibilitatea de a deschide geamul în al doilea caz – vitrina și fereastra sunt atât ecouri ale ecranelor computerelor, cât și ale telefoanelor mobile, care astăzi au un loc important în societatea noastră. Pe această temă vom lucra într-un mod practic și teoretic.
* Luni 25 -> Vineri 29/05/2020: Atelier de cercetare practică și teoretică „De la vitrină la fereastră, de la magazin la caravană: care sunt marginile posibile în raporturile noastre cu teatrul și ecranele”? animat de un artist.ă român.că și de Julien Daillère. Cercetare practică și teoretică se va desfășura între magazinul centrului comercial și caravană. Grupul va fi împărțit în două pentru a face posibil lucrul la o dimensiune mai mică în fiecare dintre cele două spații. Componența celor două subgrupuri se poate schimba în timp. Cadrul de cercetare al fiecărei zile va fi gândit, pentru fiecare dintre cele două spații, de o persoană din subgrup (artist sau teoretician), ceilalți apoi reacționând pe propunerile sale. Participanți: 5 studenți de la Universitatea de Arte din Târgu Mureș + 5 studenți de la Universitatea Paris 8 + alți potențiali participanți (studenți, artiști și invitați universitari).
* Sâmbată 30/05/2020: Prezentarea publică a cercetării practice: împărtășirea va avea loc direct în magazin, și apoi în curtea Anis Gras, le lieu de l’autre (caravana). Va fi, de asemenea, ocazia de a studia cum un public migrează dintr-o margine în alta. Se va face colectarea de feedback din partea publicului (solicitat de la început ca partener al unui experiment), a artiștilor (mărturii) și a oamenilor de știință (rapoarte sau comunicări).
* Sâmbată 30/05/2020: Masă rotundă între participanți și vorbitori, în centrul sau la marginea lumii artei: „Ce spații de manevră sunt lăsate oamenilor și artiștilor în fața dezvoltărilor tehnologice viitoare? ” Împreună cu artiștii și academicienii care au participat la săptămâna de cercetare, vorbitori din afara domeniului artelor, care au asistat la prezentări, vor participa la acest schimb. Prin mărturiile și reflecțiile asupra profesiilor lor, ne vor invita să ne gândim la impactul dezvoltării tehnologice actuale și viitoare asupra practicilor artistice și asupra receptării acestora. În calitate de instrument de creație, sau ca obiect și interfață a vieții de zi cu zi, echipamentul tehnologic va continua să bulverseze tot mai mult cadrul și poziționarea artiștilor în raport cu procesul creativ, cu echipele creative și cu spectatori.
Guillaume Meyran, manager de resurse umane intr-o companie mare, va discuta despre transformarea continuă a lumii de afaceri în cazul în care dezvoltarea exponențială a Inteligenței Artificiale, înlocuind oamenii în ceea ce este acum considerat ca fiind partea principală a unui loc de munca. Acest lucru va face „soft skills“ (competențele periferice, chiar dacă cerute din ce în ce mai mult de câțiva ani) să fie competențele-cheie așteptate de la angajații de mâine (comportament, adaptabilitate, flexibilitate, reziliență, etc.).
Malak Cheggour, chirurg oftalmolog, va aborda cazul particular al profesiei ei, riscurile și oportunitățile care pot fi prevăzute în ceea ce privește dimensiunea umană a relațiilor medic-pacient. Abordarea medicală a impactului ecranelor asupra ochiului va putea, de asemenea, alimenta reflecția.
Guillaume Charton, arhitect, va împărtăși viziunea sa despre o profesie care evoluează, de asemenea, odată cu dezvoltarea software și aplicații care îi ajută pe indivizi să își conceapă propriile proiecte de locuințe. El va discuta și despre problemele de alocare colectivă a terenurilor părăsite și despre spațiul disponibil pentru conservarea naturii salbatice din oraș.
OLARSONS logo
Vara 2020 / mediul rural / Olarsons, Suseni / România:
„Creația artistică la margine și protecția mediului prin zone protejate: pentru o solidaritate a marginilor”
Spațiul Olarsons este situat în Transilvania, în satul Suseni / Gyergyóújfalu (Harghita) România, la marginea rezervației naturale Mlaștina După Luncă, înscrisă în 1980 pe lista rezervațiilor protejate de IUCN, declarate ulterior în urma deciziilor guvernamentale zonă de interes național. Site-ul face parte și din rețeaua europeană Natura 2000 și este în prezent aflat sub protecția Agenției Naționale pentru Protecția Mediului. De când România a aderat la Uniunea Europeană în 2007, reglementările au făcut posibilă extinderea terenurilor protejate. Olarsons a fost deschis în primăvara anului 2019, ca laborator pentru arte și știință. Peisajele unice care o înconjoară oferă o mare libertate de creație și inspirație: gândire creativă, detoxifiere digitală, practici colaborative și sesiuni de meditație sunt unele dintre activitățile avute în vedere. Acestea vor fi propuse în timpul rezidențelor destinate artiștilor, filozofilor, oamenilor de știință, scriitorilor, muzicienilor etc. dornici să se gândească, să experimenteze și să pună în practică ideile lor cu privire la viitor.
În iunie 2019, Olarsons a fost selectat printre finaliștii premiului Social Impact Award Romania din 2019.
În paralel cu teritoriile investite de activitatea umană, o zonă naturală protejată menține o relație ambiguă cu centrele: a o aduce în prim plan poate încuraja dezvoltarea turistică în mod negativ (mai ales prin numărul mare de turiști). Cu toate acestea, atenția opiniei publice se poate îndrepta asupra protejării și conservării zonei vizate, punând astfel presiune pe autoritățile locale.
* Organizarea în vara anului 2020 a unui atelier de cercetare practic cu Biño Sauitzvy, artist si lector de la Universitatea Paris 8, cu privire la performance-ul în mediul natural și chestiune de marje de libertate în legătură cu frontierele dintre uman / animal / vegetal / mineral. A trece prin performance va permite abordarea gestului performer-ului ca o intervenție la marginea gestului teatral pentru care scena este de obicei concepută. Participanți: 5 studenți de la UAT + 5 studenți de la Paris 8 + alți participanți potențiali (studenți, artiști și oameni din mediul universitar).
* Întâlnire între oamenii de știință și artiști pe tema „creația artistică la margine și protecția mediului prin intermediul zonelor protejate: pentru o solidaritate a marginilor“ (de confirmat). Aceasta va fi, de asemenea, o oportunitate de a aborda impactul activităților teatrale asupra mediului nostru (prezența unui public într-un anumit spațiu, construirea și transportul decorurilor, lumina de scenă, utilizarea de mâncare pe scenă, de animale etc.). Cum se pot identifica „cele mai bune practici“?
Toamna 2020 / Anis Gras, le lieu de l’autre, sau la Universitatea Paris 8:
Conferință pentru prezentarea unei sinteze a rezultatelor cercetării teoretice și practice.
Prezentarea cărții care ar urma să fie publicată sau deja publicată, precum și versiunea sa PDF gratuită.
Primele etape de construire a unei platforme pe internet pentru a prelungi reflecția colectivă.
Alțe direcții și alți potențiali parteneri
Această serie de evenimente rămâne un program deschis. Echipa de coordonare nu vizează să centralizeze totul. Dimpotrivă, ni se pare esențial, chiar și în demersul nostru, să ne asigurăm să deschidem spații potențiale de inițiative (margini!) pentru a primi și a crea legături cu oameni și structuri care doresc să efectueze și ei cercetări teoretice și practice pe această temă a unei „margini fericite”.
Dacă doriți să ne contactați în această privință:
Julien Daillère (arte spectacolului): j.daillere@gmail.com +33669187527 +40771755739
Cécile Desbaudard (arte vizuale): cdesbaudard@gmail.com
Rezumatul interviurilor privind „Marginea fericită”
Credits
Miguel-Angel Molina, „Peintures élémentaires”, Sabadell (Barcelona), 1996. Flaques de peinture emballées sous vide. Il s’agit d’une exposition dans un supermarché… la marge heureuse!
„Danser les vieilles peaux”. Performance de Biño Sauitzvy et Lika Guillemot. Photo: Lika Guillemot. 2018
Frontiera dintre diferitele forme de arte scenice (teatru, performance, dans, circ, muzică…) și artele vizuale continuă să confirme volatilitatea sa. Acesta este motivul pentru care Cécile Desbaudard deschide dialogul despre „marginea fericită” a tuturor practicilor creației contemporane ca parte a colectării specifice de informații de la artiști și curatori de spații culturale. Realizată sub formă de interviuri, această colectare va fi publicată progresiv pe site-ul www.lamargeheureuse.com. A lua timp pentru a realiza aceste interviuri este deja un mijloc prin care te aventurezi în marginea fericită, să faci o pauză convivială de la fluxul cronometrat al activităților cotidiene, fericită și revigorantă!
În 2018, când a primit Oscarul de Onoare, regizoarea franceză Agnès Varda a spus: „Sunt pe marginea sistemului și acolo sunt foarte bine. ”
Tonul este dat!
Interviuri postate (PDF de descărcat, doar în FR):
entretien-Miguel-Angel-Molina (rezumatul interviului telefonic efectuat în 8 martie 2019)
entretien-Volmir-Cordeiro (rezumatul interviului desfășurat în 9 martie 2019 la Dijon)
entretien-Biño-Sauitzvy (rezumatul interviului desfășurat în 10 iunie 2019 într-o cafenea din Paris)
Contact : Cécile Desbaudard : cdesbaudard@gmail.com
Heureuses rencontres avec des „ouvreurs” et „ouvreuses” de marges
En mai 2019, en parallèle de la tournée de „C’est bon. E ok. Rendben. This is just a story”, Julien Daillère entreprend de partager ici ses rencontres avec des personnes ayant récemment ouvert une marge pour les arts dans les villes qui accueillent les représentations : dans un théâtre, dans un bar… un espace potentiel est identifié puis aménagé pour accueillir une activité artistique qui ne correspond pas au coeur d’activité du lieu concerné.
Club ElectroPutere dans le Théâtre National de Craiova
L’architecte du Théâtre National de Craiova avait prévu une petite salle destinée à accueillir un musée du théâtre. Le musée resta une idée sans réalité. De fait, cet espace était utilisé comme simple lieu de stockage pour le théâtre. En 2015, avec l’accord de la direction du théâtre, Adrian Bojenoiu ré-aménagea cette salle pour en faire le Club ElectroPutere, une galerie destinée à accueillir des activités de recherche, de production et d’exposition pour les arts visuels. Le soir de ma représentation au théâtre, je visite cet espace lors de l’inauguration d’une nouvelle exposition.
www.electro-putere.com
contact@electro-putere.com
Adrian Bojenoiu, Club ElectroPutere
www.electro-putere.com
Miez, salle de spectacle dans un bar de Craiova
Fin 2018, au sous-sol du bar Biergarten à Craiova, une petite salle fut réaménagée pour accueillir des concerts, du théâtre, des projections de films. Ingrid Neacșu, Bianca Pintea et Cătălin Miculeasa, après avoir terminé leurs études de théâtre, ont donc créé „Miez”, un lieu qu’ils définissent comme un „espace d’impression”.
Lorsque je rencontre Cătălin, il me rappelle la grande polysémie du mot „miez” en roumain : au sens de „miette”, il peut désigner une petit quantité, ce qui reste, ou bien en termes de temps, il désigne le milieu (de la nuit, de la semaine). En termes d’espaces, il définit la marge, la périphérie. Il désigne aussi le coeur d’un fruit ou bien le noyau de personnes autour duquel s’est formé un groupe. La polysémie du mot „miez” est à elle seule une mine d’inspiration pour la marge heureuse.
hai@inmiez.ro
https://inmiez.ro/
Ingrid Neacșu, Bianca Pintea et Cătălin Miculeasa Miez, „espace d’impression”, Craiova
Echipa artistică și științifică:
Julien DAILLÈRE, inițiator și coordonator, co-director artistic și științific
Format printr-o pedagogie inspirată de aceea a lui Jacques Lecoq, el a creat compania La TraverScène în 2006 pentru a juca una dintre primele sale piese de teatru, Les contes de la petite fille moche (Amintirile fetiței urâte), în regia Patriciei Koseleff. Spectacolul, lăudat de la început de către presă, s-a jucat în turneu 8 ani. Ca autor, actor sau regizor, el continuă, încet, un drum singular prin sunetele limbilor și construcția organică a imaginării comune. Din 2015 până în 2017, a lucrat ca autor și actor cu regizoarea Linda Duskova, în special cu Tue, hais quelqu’un de bien (Gaîté Lyrique, Festival Impatience 2017). În 2018, se îndreaptă spre perfomance-ul și creează Cambodge, Se souvenir des images la Anis Gras, le lieu de l’autre. În paralel, în 2015, începe un doctorat despre procesul de creație și receptare a unei opere scenice prim metafora sistemului digestiv la Universitatea de Arte din Târgu Mureș (RO), în colaborare cu Universitatea din Cergy-Pontoise. Susține teza sa în 2018, creează solo-ul performativ C’est bon. E ok. Rendben. This is just a story, cu un turneu bi-național in cadrul sezonului Franța-România 2019, și lansează cercetarea unei „margini fericită”.
Nathalie COUTELET, co-director științific
Doctor în Etica, Știința și Tehnologia Artelor de la Universitatea Paris 8 (2000); enseignant-chercheur la facultatea de teatru la aceeași universitate din 2002, membru al Echipei de Recepție EA 1573 „Scene și Cunoștințe” și HDR al Universității din Lorraine (2018). Nathalie Coutelet preda istoria artelor spectacolului din secolele XIX și XX. Ea este interesată de conceptele delicate de „teatru popular” și de „democratizare a spectacolului”, precum și de relațiile dintre spectacol și politică ; cu reprezentarea alterității având miză estetică și politică ; de istoria music-hall-ului și circului, precum și istoria regiei. Lucrează în special pe conceptul de « théâtre à côté » („teatru de lângă”).
Sorin CRIȘAN, co-direction scientifique
Professeur des universités, HDR. Laboratoire de rattachement : Centre d’études et de créations théâtrales. Président de l’Université des Arts de Tîrgu-Mures, Roumanie. Directeur de la Bibliothèque de l’Académie Roumaine de Cluj-Napoca. Docteur en théâtre (2001). Docteur en histoire (2011). Rédacteur en chef de la revue d’études théâtrales « Symbolon ». Membre du Conseil scientifique des revues : « Journal des Arts du Spectacle », « DramArt » et « Comunique ». Professeur d’esthétique du théâtre et de poétiques de la mise en scène. Directeur de thèse dans le domaine du théâtre et des arts du spectacle. Vice-président de l’Association internationale des critiques de théâtre – Section roumaine et membre de l’Union des écrivains de Roumanie. Membre du Forum du Champ Lacanian de Roumanie. Membre de la Société de Psychodrame « J.L. Moreno » de Roumanie. Livres d’histoire, d’esthétique et de théorie du théâtre publiés : Le cirque du monde chez D.R. Popescu (2002), Le jeu des fous (2003), Théâtre, vie et rêve. Des doctrines de la mise en scène (2004), Le théâtre du rite au psychodrame (2007), Théâtre et connaissance (2008), Le sublime de la trahison (2011), L’art, la physionomie et la circulation des livres en Transylvanie dans les XVe et XVIe siècles (2014). Auteur d’études et d’articles dans le domaine du théâtre et de la culture, publiés dans des revues et des volumes. Des communications présentées à Paris, Lisbonne, Cascais, Casablanca, Budapest, Varna, Bucarest, Cluj-Napoca, Tîrgu-Mureş, etc. Le Prix National de Critique (2003). Docteur Honoris Causa de l’Université de Ouest de Timisoara (2016). Axes de recherche : esthétique et philosophie du théâtre, histoire, psychanalyse et psychodrame.
Cécile DESBAUDARD, coordonator, redacția de interviuri cu artiști
A studiat istoria artei, a obținut un masterat de istorie a artei contemporane cu onoruri în 1996 (Universitatea din Bourgogne, Dijon) și un DESS în conservarea și gestionarea operelor contemporane de artă în 1998 (Universitatea Paul Valéry, Montpellier). Apoi a lucrat ca artothecar (artotheca din Auxerre), a fost voluntar polivalent al asociației Galerie Interface, asistent la galeria Barnoud și a început să scrie în revista de artă contemporană Horsd’oeuvre. În 2011, ea a curatoriat expoziția Sitio de către artistul Santiago Borja la Villa Savoye (oficializată în cadrul Anului Mexic de către Institutul Francez, susținut de Centre des Monuments Nationaux, Fondation Le Corbusier, Graham Foundation de Chicago, Jumex Fundación din Mexico City) și expoziția hors toile#1 cu Isabelle Ferreira, Vincent Ganivet, Matt McClune, Miguel-Angel Molina și Olivier Soulerin, la POCTB (Orleans). În 2013, ea a fosg una dintre câștigătorii concursului contemporan de scriere dramatică de la Universitatea Paris 8. A înlocuit managerul expoziției de la centrul de artă Le Consortium timp de 6 luni în 2017/2018, iar în 2019 se alătură echipa Canal satellite / ac. și devine mediatoare a spațiului Jean de Joigny.
Biño SAUITZVY, facilitatorul unui atelier la Olarsons
Performer, actor, dansator, coregraf, regizor și cercetător italiano-brazilian, el este doctor în estetică, știință și tehnologie a artelor – teatru și dans de specialitate de la Universitatea Paris 8. Cariera sa a început ca actor în 1994, în Brazilia. Ca director în Porto Alegre, a condus grupul Sotão timp de cinci ani. Pentru această lucrare a primit premiul pentru cel mai bun regizor al orașului Porto Alegre în 2001 și cea mai bună performanță coregrafică în 2002. Din 2003, el este membru fondator al Collectif des Yeux din Paris cu care a dezvoltat diverse proiecte de performance, expoziții, filme și videoclipuri cu artiști precum Lika Guillemot, Antony Hickling, Thomas Laroppe și Nando Messias. Colaborează în mod regulat cu mai multe companii de teatru, circ, dans și butoh, printre altele, Cie L’In-Quarto în regia lui Julie Duclos. Din 2011 colaborează și cu grupul CocoRosie. Împreună cu Bianca Casady (Coco), el performează în cadrul expozițiilor « Duhul Sfânt » de la Moscova și « Daisy Chain » de la New York, face coregrafia și dansează în spectacolele « Nightshift », creat în Germania și Austria, « Mother Hunting – A Miracle of Rose » și « The Angel Show » în Norvegia, proiectul multimedia « Porno Thietor » de Bianca Casady și C.I.A. în turneu în toată Europa. A fost coregraf rezident la Point Éphémère/Pari, în 2009-10 la Micadanses/Paris în 2011 și este artist asociat la Générateur/Gentilly începând cu 2014. Acolo este și director artistic al Nuit Blanche 2018 (Entre Chien et Loup) și în 2019 (La Forêt de Cristal). Din 2010 este lector și lector la Facultatea de Teatru de la Universitatea Paris 8. Este și profesor invitat la NTA – Norwegian Theatre Academy, Norvegia și la Académie Fratellini, Paris. În prezent, FRIG, film de lung metraj regizat de Antony Hickling în care este actor, coregraf și coautor, este prezentat în festivaluri din întreaga lume.
Miki BRANIȘTE, intervenante pour la masterclass à l’UAT
Miki Braniște este manager cultural și curator pentru proiecte interdisciplinare, președintele asociației Colectiv A din Cluj. A fost directorul festivalului TEMPS D’IMAGES din Cluj din 2008 până în 2017. Între 2009 si 2016 a fost membră a board-ului de conducere a spațiului de artă contemporană Fabrica de Pensule participând activ la strategia acestui loc până în 2019. De asemenea, Miki este curator pentru programul de artele spectacolului la Fabrica de Pensule.
Miki este interesată de artă ca instrument abil în procesele de dezvoltare a comunităților. Preocupată de transformările economice, social-politice și de mediu care apar în cadrul societății globale, ea este implicată în proiecte împreună cu artiștii inspirați de nevoia de a re-imagina viitorul nostru.
În noiembrie 2015 a primit titlul de „Chevalier des Arts et des Letts” de la Ministerul Culturii din Franța pentru activitatea sa de sprijinire a sectorului artelor spectacolului independent din România.
În anul 2016 a primit premiul pentru proiecte interdisciplinare de la Administrația Fondului Cultural Național și premiul pentru susținerea dansului contemporan din partea Centrului Național al Dansului București.